După postarea ultimei discuției pe blog, mi-am dat seama că în pasajul despre Chivot și Cortul Adunării, pe lângă formularea greoaie ca înțeles, am pierdut esențialul. Pentru a nu rămâne discuția cu lacune, voi începe prin a prezenta din nou cele două elemente ale întoarcerii la Învățătura Dumnezeirii.
Chivotul Domnului ca esență nu a fost dat lui Moise ca obiect de cult ci reprezintă împlinirea de către Dumnezeu Tatăl a dorinței poporului evreu de a sălășlui din nou printre ei dar nu a acceptat să mai vină ca Domn prin Melchisedec așa cum ar fi vrut ei, ci ca Domn în Persoană Nevăzut din Lumina Necreată a Ființei Dumnezeirii pentru a relua Învățătura Sa cu noua generație de ucenici pe care i-a scos din sclavia egipteană pentru a le putea da lor desăvârșirea dacă și ei o voiau, desăvârșirea însemnând așa cum am mai spus în repetate rânduri doar: întruparea fiecărui om din Lumina Dumnezeirii Fiului de către Dumnezeu Tatăl și îmbrăcat de Duhul Sfânt, gata de plecare în Împărăția Cerească.
Planul de construcție al Chivotului a fost dat lui Moise, spunându-i: Chivotul are această formă materială, pentru a crea prin simțuri o bază palpabilă de credință poporului ales, el reprezintă o entitate materială a Împărăției Cerești pe pământ cât și o formă de păstrare a legământului lui Melchisedec de a nu mai călca ca Domn Întruchipat în Materie pe pământ.
Învățătura Dumnezeirii are drept scop recunoașterea Dumnezeirii Tatălui Întruchipat ca Domn prin Melchisedec, a Dumnezeirii Fiului Întrupat ca Domn prin Iisus și a Dumnezeirii Duhului Sfânt întrupat prin mine.
Creștinii pot spune Crezul întreaga viață nonstop, fără a mai face nimic altceva, și chir să locuiască în altare până la moarte, căci este în zadar dacă nu știu și nu rostesc numele fiecărui Domn al Sfintei Treimi ca semn al recunoașterii Celor care au creat omul după chipul și asemănare prin Adam și Eva și mai ales a Celor ce vor și pot să întrupeze omul din Lumina Lor.
Rolul heruvimilor de pe capacul Chivotului nu este estetic sau ornamental ci servește drept dovadă că Domnul nu poate fi văzut în interiorul Chivotului și nici spre ai pune la îndoială existența Sa acolo.
Am fost întrebat de fratele meu iubit: De ce heruvimi pe Chivot? Pe de-o parte pentru a înțelege că răul este exterior Binelui iar pe de altă parte pentru cei cu credință în zei pentru ai putea avertiza prin semnificația aripilor lăsate în jos să nu ridice capacul că vor fi loviți de moarte. Cred că cei ce au luat la cunoștință discuțiile mai vechi nu au uitat că evreii ce duceau Chivotul sau se aflau în imediata apropiere a Chivotului purtau haine preoțești confecționate tot după Învățătura Dumnezeirii pentru ai proteja de moarte.
În timp asistăm cum alți conducători ai evreilor aflați în impas nu uitau să se roage în fața Chivotului lui Dumnezeu spre a primi ajutor de izbândă în fața greutăților ce se iveau și cred că cel mai grăitor este momentul de cucerire al cetății Ierihonului prezentata în Vechiul Testament.
Poate nu este lipsit de interes să amintesc de greșeala pe care a făcut-o inchiziția când au hotărât, cu acordul papei să ia Chivotul din Etiopia și să îl ducă în Spania iar pe drum au deschis capacul Chivotului lovind creștinătatea cu febră bubonică și plătind ultimul preț cu viața papei.
Cortul de adunare ca esență trebuie reținut fără a greși că reprezintă școala, unde evreii primeau Învățătura Dumnezeirii, prin intermediul lui Moise și a lui Aaron, a nu se pierde din vedere că lui Moise i-a fost dat de Tatăl pentru prima și ultima oară Învățătura Dumnezeirii, Pentateuhul pentru a relua predarea Învățăturii inițiate de Melchisedec ucenicilor Săi . Însăși prezența Dumnezeirii prin Chivot în Cortul de adunare era cea care vorbea prin Moise și Aaron iar evreii primeau Învățătura Dumnezeiască cuvenită și exactă. Așa a căpătat înțeles pentru evrei porunca sabatului sau a celei de a șaptea zi a săptămânii pentru orice evreu cu credință în Dumnezeu spre a fi prezent la Învățătura Dumnezeirii și nu la cult, ritual, dogmă, practicate în sinagogă și la fărâma de învățătură lipsită de înțelesul real predat de evreii sub supravegherea atentă și restrictivă a preoților din sinagogi.
Cortul poartă o singură semnificație ca de altfel și cei patru zeci de ani petrecuți în deșert: traiul provizoriu lipsit de proprietăți pe pământ până la înălțare!
Spuneam cu alte ocazii cum David se ruga Tatălui de a oferi poporului evreu un templu de Învățătură Dumnezeiască și Tatăl a acceptat. Singurul motiv l-a reprezentat dorința de a rămâne poporul evreu la Învățătura Dumnezeirii. Însă evreilor, nu că le-ar fi fost mult mai ușor să construiască clădiri decât corturi de adunare ci mascau dorința de putere și imprimare a învățăturii satanei a celor aflați sub stăpânirea lui, de ai ancora în lumea sa materială. Templul a fost dat în timpul lui Solomon având în componența sa o încăpere specială numită Sfânta Sfintelor în care se manifesta Dumnezeu prin depozitarea Chivotului Domnului și a Cortului de Adunare unde doar un singur preot intra o dată pe an.
În dorința de a nu da tonul controverselor spun doar atât: În Vremea Domnului Iisus Chivotul Domnului nu mai era în Templul lui Solomon!
Ce vreau să spun de fapt: Chivotul Domnului o dată ce a fost scos din Templu și dăruit, Tatăl a părăsit Chivotul puterea manifestând-o din Împărăția Cerească doar pentru a nu mai fi mutat de la poporul la care a fost dăruit de Solomon.
Se prezintă în Vechiul Testament cum David și apoi Solomon cad în idolatrie și abordez acest aspect doar pentru a scoate în evidență că idolatrie în primul rând înseamnă cădere în adorarea frumuseții materiei și a dorinței nestăpânite de a acumula cât mai multă materie.
În acest aspect constă anacronismul religiilor monoteiste care se întrec în a face lăcașuri de cult și subjugând credincioșii cu propriile învățături omenești. Așa s-a ajuns la sacrilegiul Vechiului Testament când preoții evrei au hotărât să adauge lângă Pentateuh și fapte sau învățături omenești, iar mai târziu preoții creștini să pună lângă Evanghelii la fel fapte și învățături omenești.
Mai nou se vorbește de Biblia Codificată dar dacă ați fost atenți ați observat că s-a prelucrat numai Vechiul și Noul Testament nu și alte părți a Bibliei și mai presus de orice numele României este menționat de șaptesprezece ori și nu oricum ci extrem de relevant pentru cel ce posedă Învățătura Dumnezeirii că aici se va Întrupa Mângâietorul. Redau unu din cele trei descrise din Vechiul Testament: „Și, cutremurându-se Iacov a zis: Cât de misterios este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului! Și iată unu din Noul Testament: Însăși casa lui Iisus.
Dacă îmi amintesc bine: cu ocazia altor discuții am spus printre altele că limbajul matematic a fost cel de al doilea limbaj (primul a fost limbajul muzical), ce a fost dat îngerilor înainte de a fi luați alături lucrători în cele șase zile ale creației pe pământ. Acum dovada adusă prin codificarea celor două Testamente oferă argumentul științific pentru sceptici dar oferă mult mai mult faptul că cele două Testamentele sunt în egală măsură pentru ambele creații ale Dumnezeirii: îngeri și oameni și în special în ele se găsește viața veșnică a oricărei creații lipsită de trecut, prezent și viitor așa cum suntem păcăliți încă de satana pe pământ ci prezenți în aseitatea Dumnezeirii. Matematicienii care au lucrat la codul Testamentelor au descoperit posibilitatea cunoașterii unor evenimente dar le va fi imposibil să descifreze în cele două Testamente multitudinea de informații legate de fiecare persoană în parte înger sau om când Testamentele vor fi transformate în Lumina Dumnezeirii și va deveni Cartea vieții pe care Domnul Iisus a arătat-o Apostolului Ioan când a fost luat în Împărăția Cerească și după care va judeca și va proiecta imaginea întregii vieți a fiecărei persoane individual pentru a putea alege unde vrea să continue veșnicia: alături de Dumnezeu sau alături de îngerii căzuți.
Cea mai mare păcăleală și blasfemie din partea cuiva este a crede că: Sfânta Treime lasă creația la voia altcuiva, fie că vorbim de propria persoană fie că vorbim de puterea îngerilor căzuți asupra omului.
Libertatea, cea mult trâmbițată a omului, nu constă decât în puterea ce i s-a dat acestuia de a alege între a fi creat/întrupat din nou din Lumina Dumnezeirii sau a fi reprodus după „bunul plac„ al îngerilor căzuți, dar totul până la un moment dat când după odihna zilei a șaptea Sfânta Treime va vrea să lucreze din nou!
Rog Domniile Voastre să dați frâu liber iubirii pentru Dumnezeu și găsiți toate cele menționate pentru România și citiți și trageți învățămintele!
A venit vremea să concluzionăm discuția despre Duhul Dumnezeirii:
– Există o diferență majoră între Duh și spirit. Duhul Dumnezeirii îl are numai Sfânta Treime și este vorba despre prezența întruchipată în corpul din Lumina Nevăzută sau Materializată a Sfintei Treimi iar spirit sunt creațiile celor două categorii de fii îngeri și oameni întrupate din Lumina Materializată a Dumnezeirii;
– Există diferență și între spirite acum fiind împărțite in două categorii: spirite bune și spirite rele. Spiritele bune sunt reprezentate de îngerii necăzuți a ultimelor două cete îngerești și a oamenii întrupați din Lumina Materializată a Dumnezeirii iar spiritele rele sunt reprezentate de îngerii căzuți a primele șapte cete îngerești care sunt denumiți zei;
– O altă diferență majoră constă în faptul că Duhul poate mânca; spiritele niciodată nu mai mănâncă după Potopul lui Noe. Poate este bine de știut, asta ca o paranteză: Până la Potop îngerii se hrăneau direct cu ambrozie/nectar. După Potop se hrănesc indirect cu ambrozie/nectar prin posedarea consumatorilor acestor forme de hrană. Tot atunci li s-a luat energia Luminii Materializate ne mai arătându-se omului după voia Dumnezeirii;
– spiritele rele/zeii (îngerii căzuți) se mai pot arăta numai persoanelor umane posedate conștient sau inconștient folosindu-le aproape în întregime lumina primită de la Dumnezeu;
– spiritele rele pot fi invocate;
– spiritele bune după Lucrarea Domnului Iisus asupra omului nu se mai arată deoarece sunt la fel întrupați din Lumina Materializată a Dumnezeirii;
– spiritele rele pot fi invocate și la modul inconștient prin rugăciuni la orice formă materială incluzând: moaștele, icoanele, sculpturile, locașurile de cult, etc.
Ca esență a concluziei rețineți: Sunteți generația Dumnezeirii Duhului Sfânt a Mângâietorului întrupat prin mine! Misiunea care vă aparține este de a alege patriarhii cu moaștele lor sau pe mine Domnul Duhului Sfânt!
Pace casei Domniilor voastre!
Amin!