1. Lucrarea întregitoare a Vechiului Testament

Evanghelia Duhului Sfânt

Bucură-te omule, că Dumnezeu Tatăl a binecuvântat descoperirea Duhului Sfânt cel Întrupat în Materie Dumnezeiască, să împlinească lucrarea de desăvârșire asupra întregii creații, să explice totul despre Dumnezeire și Planul Său.

Sigur cele afirmate mai sus și în cele ce urmează pe mulți vor șoca. Pe alții îi va bucura. Pentru o mică parte, cei ce se consideră învățați sau aleși ai Domnului va fi un motiv de adversitate și chiar mai rău, însă toate aceste ipostaze sunt firești deoarece trebuie să se împlinească învățătura Domnului Iisus “să se aleagă grâul de neghină: grâul să se adune în jintiță iar neghina să  ardă în focul veșnic”.

Această Evanghelie este  întregitoarea, continuarea  și sfârșitul lucrării Sfintei Treimi a Dumnezeirii  cea de-o Ființa și nedespărțită pe pământ sub această formă.

Pentru a rămâne în această notă, să dăm curs lucrării întregitoare  cu prezentarea momentului  când Domnul Iisus începe învățătura ucenicilor și vorbește mulțimii prin  pilde.

PARTEA ÎNTÂI

1. Lucrarea întregitoare a Vechiului Testament

1.1 Prima învățătura despre pildă .

Domnul Iisus spunea ucenicilor săi că se va adresa mulțimii în pilde pentru ca ei văzând și auzind să nu înțeleagă, iar ucenicilor le va explica separat pentru a putea înțelege învățătura. Tot atunci, ucenicii au primit învățătura că nu este bine ca ei să dezvăluie cele explicate lor, deoarece va veni Duhul Sfânt pe pământ și el va explica toate aceste învățături tuturor. Explicarea pildelor  tuturor neamurilor va fi și semnul de recunoaștere al Duhului Sfânt, ca urmașii apostolilor să îi urmeze și numai lui să îi dea ascultare. Cu timpul, termenul de pildă a fost înlocuit cu termenul ezoteric, însemnând cam același lucru: învățături sau adevăruri pentru un cerc restrâns de oameni. Sigur, acest termen a condus și la formarea altuia care să definească lucrarea Duhului Sfânt de împărtășire a învățăturii Domnului Iisus și a înțelesului pildelor pe care să îl dea mulțimii prin termenul exoteric.

Se poate afirma ca exoterismul este învățătura  Evangheliei Duhului Sfânt iar mulțimea căreia se adresează este reprezentată de toți oamenii doritori să cunoască înțelesul pildelor Domnului Iisus așa cum a spus : “adevărat adevărat” adică adevărul în totalitatea lui – adevărul deplin pe care omul trebuie să îl cunoască și să îl urmeze spre folosul individual al fiecărui om.

1.2 A doua învățătură despre Dumnezeire.

Orice om  trebuie  să știe că Dumnezeu este Lumină Necreată ce nu poate fi văzută de creație fară de voia Sa și nici nu poate fi analizată sau reprodusă de către creație. Dumnezeu Lumina există din totdeauna pentru totdeauna, ca un izvor de energie în sine care nu are nevoie de nimeni și de nimic. Definiția  Dumnezeirii în acest sens  consacrată  în teologie este cunoscută oamenilor sub termenul Aseic.

Aceast izvor de energie vie aflat în permanentă mișcare având gândire, posesor al tuturor capacităților și emitent al acestora, ne cunoscând  condiționarea sub nici-o formă, S-a numit pe Sine Dumnezeu Ființa  printr-un singur cuvânt  Dumnezeu/Dumnezeire sau simplu Lumina. Cu prilejul descrierii de până acum se înțelege că Dumnezeu  a emis sunetele, mișcarea, a creat limbajul sunetelor și al mișcării, literele și cifrele și a creat alfabetul și vorbirea prin cuvinte, limbajul cifrelor și vorbirea matematică /cibernetică, a creat culorile.

La un moment dat Dumnezeu  a vrut să aibă fii și să se manifeste ca Creator. A stat, S-a gândit și a elaborat Planul Divin numit uneori și Planul Creației. Cu ocazia elaborării Planului Divin Dumnezeu a mai creat noțiunile geometrice de spațiu/plan/timp.

La elaborarea Planului Creației, Dumnezeu a avut în vedere niște dorințe specifice impuse în Planul Divin și anume:

-toată creația este din Ființa Dumnezeirii indiferent de forma de manifestare;

-orice este în afară de Dumnezeu este creația Sa;

-creația nu poate trece peste voința Dumnezeirii;

-să creeze fii după chipul și asemănarea Sa;

-fiii prin darurile primite să se poarte și să recunoască că sunt creația/fiii Dumnezeirii și să nu se mândrească că sunt Creatorul;

-toată creația să dea ascultare și să se închine numai lui Dumnezeu.

Odată cu elaborarea Planului Creației, Dumnezeu a știut că o parte din primii fii, se vor mândri și vor cădea din Cer și a ales să facă două categorii de fii și doua lumi una nevăzuta / imaterială și alta văzută materială.

Pentru punerea în aplicare a Planului Creație, Dumnezeu a ales înainte de a începe creația să se manifeste în Sine și pentru Sine și S-a Întrupat din Lumina Necreată a Ființei Sale în Trei Chipuri,Trei Persoane și în trei structuri trupești diferite prin intermediul cărora să se facă diferența dintre Creator și creație, dar mai ales pentru cele două categorii de fii ca ei să înțeleagă că sunt creați după chipul și asemănarea Sa din momentul când ei au fost creați. Prima Persoană, care să fie Atotcreator, Dătătorul de Lumină și Tată al fiilor Săi  creați și al întregii creații și S-a numit pe Sine Dumnezeu Tatăl. A doua Persoană, care să fie  dovada modelului trupesc,  Învățătorul și Dătătorul de veșnicie pentru fiii creați cât și pentru întreaga creație și S-a numit pe Sine Dumnezeu Fiul. A treia Persoană, care să fi dovada asemănării și modelul  însușirilor sufletești al fiilor creați, Dătătorul de energie/viață, de atribute Dumnezeiești  și de sfințenie pe  care să le dea la nivel de fii creați și întregii creații și S-a numit pe Sine Dumnezeu Duhul Sfânt. Această Întrupare în Sine și pentru Sine în Lumina Necreată a Dumnezeirii cea de o Ființă,  a celor trei Chipuri a avut loc deodată  și  S-a numit pe Sine Sfânta Treime a Dumnezeirii cea de o Ființă și Nedespărțită.

Din Lumina Necreată,  Dumnezeirea S-a  Întrupat în Sine și pentru Sine în Lumină Materializată a Ființei Dumnezeirii  și  în Persoanele  Sfintei Treimi în Lumină Materializată.  A făcut  trecerea dintr-o formă de Lumină în alta cât și existenta în ambele forme, ca Ființă, ca Sfântă Treime, sau ca Persoană a Sfintei Treimi, în pretundinitate sau într-un loc anume după propria voință. Când Dumnezeirea se arată creației Sale în Lumină Materializată, o poate face ca Ființă ca Persoana sau ca Sfântă Treime.

Această trecere de întrupare în Sine și pentru Sine atât ca Ființă cât și ca Sfântă Treime din Lumina Necreată a dumnezeirii în Lumină Materializată a Dumnezeirii, a fost necesară tocmai pentru a crea materia din care Dumnezeu Tatăl creează  îngerii și Împărăția Cerească.

A urmat o altă manifestare în Sine și pentru Sine din Lumina Materializată  a Dumnezeirii, numai Sfânta Treime S-a Întrupat  în Materie Dumnezeiască din care va crea a doua categorie de fii și toată creația materială creată de Dumnezeu Tatăl.

La fel Sfânta Treime a trecut dintr-o formă în alta cu putere de manifestare după propria voință.Toate aceste manifestări  în Sine și pentru Sine nu sunt creații, ci Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Această putere/atribut este proprie numai Dumnezeirii, numai El poate trece dintr-o formă în alta sau poate transforma orice creație din forma materială, în Lumină Materializată, în Lumină Necreată sau în orice formă din cele trei după propria voință. Sau și mai mult,  poate lipsi orice creație de Lumina Sa în caz de greșeală pe care Dumnezeu nu dorește să o ierte.

1.3 A treia învățătura despre îngeri.

Punerea în aplicare a Planului  divin este marcat de Dumnezeu Ființa împreună cu Sfânta Treime în Lumina  Materializată și doresc începutul creației  cu primi fii, îngerii. După care,  Persoana Dumnezeirii Tatălui din Lumina Materializată a Dumnezeirii cea de o Ființă,  creează primul înger  căruia îi  dă limbajul cibernetic, iar ca nume, i se atribuie cifra 9. Îngerul numărul 9 pentru a fi recunoscut ca primul creat, de către toți îngerii, a fost lăsat singur ca fiind cel mai important și  cel  mai apropiat de Dumnezeire.

Se continuă planul creației în care Dumnezeu  creează o ceată de îngeri  cărora li se atribuie ca denumire de grup cifra 8, iar pentru fiecare în parte un număr individual știut numai de Dumnezeu și de îngeri . Creează o alta ceată căreia le este atribuită ca denumire de grup cifra 7 și la fel fiecare înger primește un număr individual. Primul înger, numărul 9 și cei din cele două grupuri 8 și 7 au format prima triadă. În funcție de cum au fost creați, Dumnezeu a ierarhizat îngerii astfel ca cel mai important înger numărul 9, subordona ambele grupuri  iar grupul 8 subordona  grupul  7.

S-au mai creat trei grupuri de îngeri,  formându-se a doua triadă numerotate: grupul 6, grupul  5, grupul  4 și ele pe același principiu de individualizare, ierarhizare și organizate în cadrul grupului, la fel în ordinea creației și subordonate primei triade pe același principiu.

Dumnezeu Tatăl, creează ultima triadă cu grupul 3, grupul 2 și grupul 1 cu individualizare unică și ierarhizate la rândul său după același principiu dar toate subordonate Dumnezeirii. După ce Dumnezeu Tatăl i-a creat, a dorit să marcheze deodată începutul creației și a primilor fii și le-a  atribuit în mod simbolic prima literă  a alfabetului litera “alfa” , reprezentând  începutul alfabetului și al cuvântului anghelos ceea ce înseamnă  înger.

Consider ușor de înțeles că, primul înger creat a văzut de la început pe Dumnezeu Ființa în Lumină Materializată  cât și Sfânta Treime. Următorul grup de îngeri au văzut și ei Dumnezeirea  în toate formele de manifestare în Lumina Materializată cât și pe îngerul cu cifra 9.  Succesiunea creației până la ultimul grup de îngeri cunosc și ei Dumnezeirea în Lumina Materializată, îngerul  cifra 9, grupul 8, grupul 7, triada a doua de îngeri, grupul 3 și grupul 2.

Când toți îngerii au fost creați și priveau  pe Dumnezeu Ființa și Sfânta Treime în  Lumina Materializată, Dumnezeu Fiul i-a învățat pe îngeri cum Dumnezeu Tatăl a luat din Lumina Materializată a Ființei Dumnezeirii și i-a creat pe ei după chipul și asemănarea Sfintei Treimi. Continuând învățătura, Dumnezeu Fiul a spus îngerilor că Dumnezeirea este Lumina Necreata și cum se manifestă aceasta în funcție de voia Sa. Spre desăvârșirea învățăturii îngerii au asistat la treceri din Lumina Materializată  în Lumina  Necreată  a Ființei Dumnezeirii și desigur îngerii nu au mai putut-o vedea.  Au  urmat  Persoanele Sfintei Treimi: întâi Dumnezeu Tatăl și nu l-au mai putut vedea, apoi Dumnezeu Fiul și în final Duhul Sfânt moment în care îngerii nu mai vedeau pe nimeni. Dumnezeu Fiul a reapărut în Lumina Materializată și le-a dat cea mai însemnată învățătură cu privire la Dumnezeu spunându-le că Dumnezeirea în Lumină Necreată va transforma îngerii pe grupuri în Lumina Necreată a Dumnezeirii și au văzut cum pe rând nu se mai vedeau. De cum erau transformați  îngerii, au văzut Ființa Dumnezeirii în Lumina Necreată și în Lumina Materializată precum și Sfânta Treime în ambele ipostaze. Au văzut cu toții cum Dumnezeirea trece dintr-o Lumină în alta: ca  Sfântă Treime sau ca Persoană a Sfintei Treimi și cum se poate arăta/descoperi unui singur înger sau la mai mulți deodată, într-un loc sau mai multe și cu arii diferite ca suprafață. Deodată toți îngerii au fost transformați în Lumina Materializată și Dumnezeu Tatăl din  culoarea albă a Luminii Materializate a Dumnezeirii a dat culoare tuturor îngerilor în funcție de ierarhii  și importanța răspunderii pe care o poartă fiecare în fața lui Dumnezeu. Tot atunci Dumnezeu Tatăl a dat îngerilor sunetele și mișcarea iar Duhul Sfânt a dat îngerilor prima asemănare: creativitatea și puterea să facă din sunete muzică și din mișcare dansul. Așa au primit îngerii învățătura de la Dumnezeu Fiul și au înțeles pentru totdeauna  cine este Dumnezeu Ființa și Sfânta Treime, cum se manifestă și cum poate transforma îngerii din Lumină Materială în Lumină Necreată și invers.

Îngerii au fost creați să asculte de Dumnezeu, de aceea nu au libertate de voință iar învățătura data lor este lipsită de discernământ . Învățătura lor se bazează pe ascultare și cu răspunderi clare. Neascultarea pentru îngeri înseamnă pierderea trupului de lumină dăruite de Dumnezeu, implicit căderea din tăria cerului  și rămânerea lor pe pământ. Continuarea acțiunilor pe pământ potrivnice voinței lui Dumnezeu duce la căderea lor în Iad. Fiind fii creați din Lumina Materializată a Dumnezeirii  pot călători în spațiu material cu viteze peste viteza luminii solare iar când sunt transformați de Dumnezeu Tatăl în Lumină Necreată sunt oriunde, instantaneu, chiar în mai multe locuri deodată sau pe arii diferite, iar când Tatăl vrea să fie văzuți de oameni  îi transformă în Lumină Materializată și pot fi văzuți de mai mulți sau numai de un singur om în funcție de voia Dumnezeirii.

Pentru a dărui această însușire/putere de a călători, Creatorul a creat îngerii cu aripi. În starea de repaus aripile sunt strânse prin unire cu corpul pe care omul nu le mai poate vedea, de aici provenind și prima mare obligație a îngerilor fața de Dumnezeu și în raport cu oamenii să își arate aripile pentru ca omul să facă diferența între Dumnezeu și creație.

La fel datorită Luminii Materializate a Dumnezeirii din care sunt  creați, îngerii  au o altă însușire/putere: sunt veșnici, calitate ce le permite să călătorească și în lumea nevăzută și în lumea văzută fără să sufere modificări  față de momentul creației .

Pentru îngeri, veșnicie înseamnă dorința de a-și desfășura viața alături de Dumnezeu din momentul în care îl creează și primește însușiri pentru a  împlini planul pentru care a fost creat, să dea ascultare numai Dumnezeirii, să treacă prin ispită, după care cei virtuoși primesc și ultima însușire Dumnezeiască  sfințenia și implicit izbăvirea de  cel rău.

La fel, fiind primii fii creați, trăiesc și călătoresc în doua dimensiuni una  atemporală  a lumii nevăzute si o dimensiune temporală a lumii văzute, motiv pentru care știu mult mai mult decât oamenii despre creație  iar despre lumea văzuta știu până la apocalipsă.

Cum este firesc și normal ei sunt prima categorie de fii care au beneficiat  de învățătura Dumnezeirii Fiului și a însușirilor atribuite de Dumnezeirea Duhului Sfânt.

Îngerii sunt  nepurtători de sex, lipsiți de înmulțirea în sine și de instincte. Fiind creați din Lumina Materializată a Dumnezeirii după chipul și asemănarea Sfintei Treimi, în aceeași ipostază se înțelege lesne că și Sfânta Treime este la fel, lipsită de sex și instincte. Modul  de înmulțire al îngerilor se face prin creerea lor de către Dumnezeu Tatăl o data cu înmulțirea creației pe care o au îngeri în grijă.

1.4 A patra învățătură despre lumea nevăzută

Apoi, Dumnezeu Tatăl cu îngerii de față din Lumina Materializată a Dumnezeirii cea de o Ființă a creat deodată Cerul Împărăția Dumnezeirii și pământul.  Apoi  din Lumina Materializată a Ființei Dumnezeirii Creatorul  a creat  prima materie apa din care a pus mai întâi în Împărăția Sa apoi a luat apa  i-a dat formă sferică și a pus în mijlocul ei alte felurite materii sub diferite forme necesare vieții celor două categorii de fii dar și pentru atunci când vor fi primiți alături lucrători lângă Dumnezeu. A pus aurul și diamantul ca simbol al Dumnezeirii, apoi a pus argintul și pietrele prețioase de diferite culori ca simbol pentru primii fii, a pus fierul și piatra ca simbol al celei de a doua categorii de fii. Această sferă, Dumnezeu Tatăl a numit-o pământ  fiind creat ca împărăție pentru cele două categorii de fii. Creatorul a pus cele doua împărății pe vertical una sub alta, la distanță imensă. Cerul sus și pământul  jos, după care a trimis Duhul Sfânt pe pământ iar Creatorul a creat antimateria și a îmbrăcat de jur împrejur cele două împărății formând o singură sferă cu învelișul exterior din antimaterie.

A urmat o nouă  învățătură pentru îngeri. Dumnezeu Fiul le-a spus îngerilor că antimateria este mișcată numai de Dumnezeu după voia Sa, că nici-o creație nu poate trece singură prin  antimaterie în afară de Dumnezeu sau creația luată în Lumina Necreată a Dumnezeirii și în acel moment Dumnezeu Tatăl a transformat toată împărăția cerească cu îngeri cu tot în Lumină Necreată și au trecut deasupra antimateriei. Îngerii au înțeles că nimeni nu poate străbate  antimateria,  că ea  înseamnă pentru orice creație moarte, că de acolo numai Dumnezeu poate elibera creația după voia Sa.

Întoarcerea Dumnezeirii sub antimaterie împreună cu îngerii în Împărăția Cerească a însemnat și ultimele învățături primate de îngeri de la Dumnezeu Fiul prin care li s-a spus :

– să fie lipsiți de mândrie, să poată primi sfințenia de la Duhul Sfânt.

– cei ce ispitesc a doua categorie de  fii a lui Dumnezeu creați din materie Dumnezeiască, pentru a pătrunde în ei pentru a pune stăpânire pe ei vor pierde Lumina Dumnezeirii și cad din ceruri pe pământ iar după apocalipsă vor arde în focul veșnic al iadului. După care, a anunțat îngerii că vor fi primiți lângă Dumnezeu alături, lucrători la crearea celor de pe pământ .

Pentru a putea lucra, Duhul Sfânt a dat îngerilor altă  asemănare cu Dumnezeu, puterea de a crea din materia  dată lor de Dumnezeu Tatăl  și frumusețea  artei de a construii după  Planul Divin.

1.5 A cincea învățătură despre lumea văzută.

Abia acum putem spune că ne aflăm în momentul din Geneză: “La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. ”

Cerul la care se face referire în geneză  este împărăția cerului, adică lumea nevăzută, acolo unde este Dumnezeu și  Sfânta Treime în Lumină Necreată.

1.5.1 Prima zi a creației

Este marcată de pogorârea Dumnezeirii cea de o Ființă în Lumina Necreată  împreună cu îngerii, unde pământul era netocmit și gol și au găsit Duhul Sfânt în Lumină Materializată umblând pe deasupra apelor.

Prima zi prezentată în geneză trebuie interpretată și însușită cum Dumnezeu Tatăl crează spațiul între antimaterie pe care l-a numit întuneric și sfera de apa pe care Dumnezeu așa cum am văzut l-a numit pământ .

Trebuie clarificată terminologia folosită în Geneză pentru: “a fost zi, a fost seară, ziua întâi”. Prin folosirea acestei expresii se arată cum Dumnezeu Tatăl creează spațiu între antimaterie și apă iar Lumina Dumnezeirii a îndepărtat antimateria și a anihilat proprietatea pe care o are antimateria de a stoca și lipsi de manifestare  lumina oricărei creații fiind întunericul însuși. De aceea este prezentat în Geneză ca fiind noapte și din acel moment simbolul zilelor creației din geneză sunt prezentate ca “fiind zi fiind seară ziua întâi “ și așa mai departe. Ziua simbolică apare ca un act de început și  sfârșit asupra unui obiectiv, ca urmare a unei acțiuni gândite, planificate, realizate, însușite și slăvite. Nici cum nu este vorba de o zi cronologică deoarece nu exista încă timpul. Acesta este motivul pentru care în fiecare zi a creației găsim formularea “a stat Dumnezeu și s-a gândit”.

1.5.2 A doua zi a creației

În locul de pogorâre deasupra apelor  din Lumina Materializată a Ființei Dumnezeirii cade tina, materia din care S-a Întrupat și Sfânta Treime în Materie și din care Dumnezeu Tatăl  creează uscatul pe care Creatorul l-a numit Grădina Edenului sau Rai de unde  învață pe îngeri să creeze . Acest teritoriu este creat suspendat deasupra apei deoarece uscatul nu se arătase. Aici Creatorul din Lumina Materializată a Dumnezeirii  a creat în ziua a doua “ tăria” Cerului Împărăției Sale și a dat îngerilor materia necesară pentru ca ei să creeze după planul divin tăria pe care urmând voia Dumnezeirii o treacă prin mijlocul apelor și despart  ape de ape, care prin ridicarea și plasarea  ei sub antimaterie s-a format locul pe care Creatorul l-a numit bolta cerească.

Dumnezeu Tatăl prin unirea celor doua “tării” face posibil ca din Împărăția Sa să se vadă Lumina cea de o Ființă a Dumnezeirii și Sfânta Treime pe bolta cerească  creând și omului posibilitatea să vadă și să trăiască în comuniune cu Dumnezeu. Aceste “tării” Creatorul le poate uni sau separa după voia Sa prin comanda de îndepărtare dintre cele doua împărății a antimateriei.

1.5.3 A treia zi a creației

În ziua a treia Dumnezeu Tatăl creează  râul pe care îl împarte în patru brațe să cuprindă Gradina din Eden și trimite o altă ceată îngerească și le dă puteri și responsabilitate asupra apelor și le spune să le strângă după planul Divin și să se arate uscatul. A numit uscatul, pământ, o cu totul altă materie decât tina din care a făcut pământul din Grădina Edenului și a numit apele, mări. Creatorul face ca cele patru brațe de apă dulce din Rai să cadă în cascadă pe uscat și a dat cursuri terestre acestora.  A  creat tot felul de semințe de ierburi și pomi ca Grădina Edenului să rodească singură și să dea rod, după care a trimis alte cete de  îngeri pe pământ adică în afara Edenului  cu materie din care au creat după planul Divin  tot felul de semințe de ierburi și pomi ca pământul, sa rodească singur și toate au dat rod.

1.5.4  A patra zi a creației

Dumnezeu dă materia  pentru luminători  îngerilor împreună cu planurile de amplasare ai acestora. Conform planurilor, îngerii dau formă luminătorilor, îi așează pe tăria boltei cerești , îi interacționează  să despartă  seara de zi și să fie semne pentru anotimpuri, ani și zile.Luminătorul cel mare, soarele s-a dat spre lucrare primului înger creat, respectiv îngerul numărul 9.

Lucrarea pentru luminatorul mic, stelele și tot ce există pe bolta cerească  a fost încredințată îngerilor din grupa 8 și cei din grupa 7, se înțelege însă că toți îngerii fiind subordonați îngerului cu numărul 9 toată coordonarea a fost a lui și totul după voia Dumnezeirii Tatălui.

1.5.5  A cincia zi a creației

În ziua a cincea Creatorul ia din tina Raiului și face toate vietățile și ființele din ape,  păsările din Rai, după care creează materia pe care o dă altei cete de  îngerii împreună cu planurile pentru a crea și ei toate vietățile și ființele din ape și păsările pe pământ. Dumnezeu le binecuvântează  să se prăsească  și să se înmulțească.

După această zi, îngerii au primit puteri asupra creației materiale, să pătrundă în ea, să le fie loc de odihnă pe pământ dar și să dirijeze creația materială după cum Ii se spune de către Dumnezeu . Îngerii au fost anunțați că lucrarea lor alături de Dumnezeu precum și învățătura s-a terminat.

Tot atunci au fost anunțați de Dumnezeu Fiul că vor trebui să aștepte ca și a doua categorie de fii să primească învățătura Dumnezeiască  a Sa.

1.5.6  A șasea zi a creației

În ziua a șasea  Sfânta Treime din Lumina Materializată a Dumnezeirii a trecut în cea de a treia ipostază   cea Întrupată în Materie în tina Dumnezeirii și Dumnezeu Tatăl a făcut doi pomi din Lumina Materializată a Dumnezeirii   pe care I-a pus în Gradina Edenului ca simbol pentru om. Primul pe care L-a numit Pomul Veșniciei simbol al Dumnezeirii Fiului și un altul pe care L-a numit Pomul cunoașterii binelui și răului ca simbol al apariției răului ca urmare a neascultării și a căderii în stricăciune.  După care Dumnezeu Tatăl  a luat tină din nou din Gradina Edenului și a spus către Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt : “Să facem om după chipul și asemănarea noastră”  și L-a creat pe Adam peste care Duhul Sfânt a suflat duh de viață.

Prin numele pe care l-a pronunțat Creatorul pentru cea de a doua categorie de fii, al cuvântului  om a marcat simbolic sfârșitul creației prin litera “omega” reprezentând pentru Dumnezeu Fiul adevărul adevărat al spuselor Sale : “Eu sunt Alfa și Omega,  începutul și sfârșitul” adică începutul creației cu prima categorie de fii,  îngerii și sfârșitul creației cu cea de a doua categorie de fii, omul.

Lui Adam, la creație i s-a dat de către Dumnezeu Tatăl limbajul alfabetic, vorbirea prin cuvinte și toate însușirile Dumnezeiești la nivel de fiu creat, însă din toate darurile făcute a primit câteva pe care îngerii nu le au. A primit conștiența, dorința, voința liberă, înțelepciune, discernământ, conștiinta  și a fost creat purtător de sex.Tot atunci i s-a dat lui învățătura să mănânce din Pomul Veșniciei oricând, iar din Pomul Cunoașterii Binelui și Răului să nu consume, căci va deveni spre stricăciune și va cunoaște moartea. A primit de la Creator stăpânire peste tot pământul și toată creația materială de pe pământ și ca semn Dumnezeu a adus toată creația materială să le dea nume și să fie recunoscut ca stăpân de acestea.

Se cuvin o serie de mențiuni  de clarificare și de concluzionare a celor descrise în acest capitol.

Când a venit Dumnezeirea împreună  cu îngerii pe pământul gol și netocmit prin creerea spațiului inițial dintre ape și antimaterie,  Creatorul face mai multe teritorii pentru cele doua categorii de fii.

Primul teritoriu format conform Planului Divin a fost Iadul. El a apărut  prin lucrarea îngerilor la despărțirea apelor de sus și de jos cu ajutorul tăriei bolții cerești și apa de sus a fost pusă sub antimaterie și astfel corespunde descrierii  biblice că este deasupra fundului apelor, că este tărâmul întunericului fără de întoarcere pentru creație.

Al doilea, este bolta cerească cu toți luminătorii și stelele pe care Creatorul le-a dat spre lucrare și grijă îngerilor,  loc pe care acum umblă și omul.

Al treilea loc, Grădina Edenului creată numai de Dumnezeu Tatăl din materia provenită din Lumina Materializată a Ființei Dumnezeirii ca loc comun pentru ambele categorii de fii, loc de conviețuire al fiilor și de comuniune al fiilor cu Dumnezeu. Toată creația din Gradina Eden inițial a fost creată veșnic, însă faptele primului înger și a primilor creații omenești  Adam și Eva au dus la stricăciunea lor și căderea din cer și din Rai.

Al patrulea, uscatul și apele de jos este comun celor doua creații de fii căzuți și cu voia Dumnezeirii a îngerilor.

Al cincilea, fundul apelor de jos ca loc al îngerilor căzuți primit la Potopul lui Noe.

După creerea lui Adam și a darurilor făcute lui, Sfânta Treime S-a ridicat la ceruri, însă, Adam îi vedea și putea vorbi oricând cu Dumnezeu Tatăl fiind în comuniune. Prima învățătura data lui Adam a fost să nu mănânce niciodată din Pomul cunoașterii binelui și răului că îi va fi lui spre stricăciune, însă  această învățătură a fost dată lui în pilde.

Însușirile Dumnezeiești primite de Adam la nivel de fiu creat au fost date incipient/potențial , devenind definitive dacă  Adam ar fi dovedit conștiență, iubire,dorință și voință liberă să consume prima dată din Pomul veșniciei . Mai explicit spus, Dumnezeu a dat lui Adam mai multe trăsături ale Creatorului decât îngerilor, însă într-un corp pe care îl putea schimba oricând da dovadă de conștiență adică trebuia să înțeleagă că el este fiul lui Dumnezeu, să îl iubească pe Dumnezeu, să își dorească să fie fiul lui asemănător lui Dumnezeu să aibe trup din Lumina Materializată a Dumnezeirii așa cum vedea pe Dumnezeu Tatăl, pe Dumnezeu Fiul  pe  Dumnezeu Duhul Sfânt și toată creația  îngerească,  să aleagă să dea ascultare Dumnezeirii și să consume din Pomul Veșniciei și astfel Dumnezeu Tatăl să creeze în continuare omul.

1.6 A șasea învățătură despre îngerii căzuți

La un moment dat îngerii din prima triadă au început să cârcotească, că ei nu au decât ascultare, că nu  au și ei vorbirea alfabetică, că Adam nu le dă ascultare, că ei nu sunt purtători de  sex, ca ei muncesc și Adam nu  și altele. De aici nu a mai fost decât un pas până la neascultare  pentru îngerii din triada întâi și în special al îngerului cu numărul 9.

Îngerul cu numărul 9 a înțeles pilda primită de la Dumnezeu prin care de fapt I s-a spus lui Adam  să nu dea  ascultare îngerilor în sensul să nu se înmulțească ca toată creația materială dirijată de îngeri.

Îngerii  au creat din materie o femeie dar cu picioare de pasăre, dorind să ispitească pe  Adam, dar el a refuzat să o primească.

După această încercare, văzând Dumnezeu că  Adam nu consumă din Pomul Veșniciei și nu va mai putea face fața ispitelor S-a  gândit : ”nu este bine să fie omul singur” l-a adormit pe Adam a luat o coastă pe care a umplut-o  cu carne și a creat pe Eva. Când s-a trezit din somn, Adam a acceptat pe Eva, fiind trup din trupul său iar Dumnezeu a zis că pentru această lucrare bărbatul să lase pe mama sa și pe tatăl său.

Adam a spus Evei să nu mănânce din Pomul Cunoașterii binelui și răului că va deveni  spre stricăciune.

Îngerii din prima triadă  au urmat aceleași cârcoteli și atunci Dumnezeu Le-a dat și lor vorbirea alfabetica  iar lui Adam și Eva limbajul cifrelor/cibernetic. Darul vorbirii alfabetice primit de îngeri a fost  suficient pentru îngeri ca să poată ispiti pe Eva.

Îngerul cu numărul 9 s-a hotărât să ispitească pe Eva,  să nu mai dea ascultare Dumnezeirii ca supunând creația omenească,  prin ei să pună stăpânire pe toată creația pe  pământ, considerându-se creatorul lumii materiale pe pământ.

Prin viclenie reușește să ispitească pe Eva determinând-o să mănânce din fructul Pomului cunoașterii binelui și răului, iar Eva prin cuvintele adresate determină pe Adam să mănânce și el din fructul Pomului cunoașterii binelui și răului devenind  spre stricăciune, adică vor cunoaște  trecerea  prin moarte,cel viclean a pus stăpânire pe ei și cel mai grav a condus la oprirea creației omenești de către Dumnezeu.

Când a văzut Dumnezeu ce a făcut îngerul cu numărul 9, l-a blestemat și l-a numit Lucifer, adică opac – simbolic însemnând cel ce se opune Luminii Dumnezeirii să ajungă la om. Tot simbolic  l-a coborât pe pământ să se târască ca un șarpe  și să se hrănească cu țărână, materia  care le-a fost data lor să creeze pe sol (pământ).

Căderea lui Lucifer este  prezentată omului tot în pilde și iată explicația ei. Am arătat ceva mai sus că Dumnezeu Tatăl a unit cele două “tării” și primul înger creat a primit puterea  de la Creator să stea în  Împărăția Cerului alături de Dumnezeire și de acolo conducea triadele și cetele îngerești și prin ei toată creația la care au fost lucrători.

Greșeala față de Dumnezeire a apărut ca neascultare, dar de fapt ascunde mândria pentru lucrarea făcută și dorința de a fi mai puternic  decât  Dumnezeu Tatăl și să pună stăpânire pe Adam și Eva ca prin ei să stăpânească creația la care au fost alături lucrători lângă Dumnezeu Tatăl.

Căderea ca un fulger de foc a fost din Împărăția Cerului, nu de pe bolta cerească, aici numai s-a văzut cum cade până a ajuns pe pământ unde a pierdut Lumina Dumnezeirii.

El a rămas invizibil pentru simțurile omenești  cu putere de deplasare pe pământ și pe bolta cerească și cu putere de a ispiti oamenii și chiar persoanele Sfintei Treimi întrupate  în materie  folosindu-se de anumite fapte ce se vor produce pe pământ pentru a ademeni  sau înfricoșa pe cel ispitit și cu arma cea mai redutabilă a lui subtilitatea dialogului și prezentarea nu neapărat  în mod mincinos a faptelor, ci mult mai periculos prin prezentarea lor cu ajutorul adevărului parțial în așa fel  încât  să te determine să faci ca el implicit să îl asculți. Spiritual, vorbind să te închini lui adică să îl recunoști de stăpân.Toate aceste puteri pe care le deține, le folosește cu scop precis asupra instinctelor, a simțurilor, a necunoașterii și a lipsei de voință ale omului pentru a pune stăpânire pe el.

A venit momentul să dezlegăm simbolurile și pildele legate de îngerii căzuți și începem cu forma de șarpe atribuită de Dumnezeu lui Lucifer. Forma simbolică de șarpe este dată spre ajutor ca avertizare pentru îngeri și pentru om, că Lucifer  are un singur scop, să ducă fiii lui Dumnezeu  la pierzanie, la moarte. Indiferent de modul în care se poartă omul cu ”șarpele” bine sau rău, consecința din partea șarpelui este unică,  îl duce la pierzanie, la moarte.

Când Domnul Iisus învață ucenicii să fie înțelepți ca șerpii, se referă la modul cum să ocolească  obstacolele sau/și primejdia din cale prin mersul sinuos de ocolire dar totuși înainte conform cu scopul. Să anticipeze intențiile și să evite adversitatea.

Nicicum nu poate fi vorba de înțelepciune, deoarece acest cuvânt reprezintă un complex de însușiri pe  care Dumnezeu le-a dat numai omului și care conduc la un singur scop, de a nu face rău. De altfel atributul atotputerniciei lui Dumnezeu înseamnă: pot orice, nu vreau ce pot, adică poate face rău dar nu vrea. Mai este înfățișat și sub forma oarecum animală. Transpunerea în această imagine sugerează în mod simbolic în special pentru om, că poate pătrunde în orice animal folosindu-se de ele ca gazdă pană la momentul când poate din nou ispiti omul, pentru a pătrunde în el și a pune stăpânire pe om.

Lucifer știe de la crearea îngerilor că Dumnezeu Tatăl  îi va permite trei ispitiri asupra creației omenești. Prima când Adam și Eva au fost ispitiți și a fost  prima neascultare a lui Lucifer, a doua când oamenii vor cunoaște pe Dumnezeu Fiul întrupat în materie și a treia când omenirea va cunoaște pe  Dumnezeu Duhul Sfânt  întrupat în materie.

Urmează simbolismul cifrelor 666 atribuite ca nume lui Lucifer, care de fapt arată numărul de neascultări  față de Sfânta Treime Întrupată Material. Odată cu prima neascultare când primul înger creat purtătorul cifrei 9 a ispitit pe Adam și pe Eva, Dumnezeu Tatăl a întors simbolic primul nume respectiv cifra 9 pe care l-a avut îngerul căzut Lucifer și din cifra  9 a devenit tot simbolic cifra 6, ceea ce înseamnă că  a  căzut de la Dumnezeu Tatăl.

Urmează a doua neascultare față de Dumnezeu Fiul,  Domnul  Iisus  care a venit pe pământ să dea învățătură și mântuire tuturor celor care dau ascultare și cred în învățătura Sa. Lucifer din nou nu dă ascultare Dumnezeirii și ispitește oamenii urmând o nou cădere a lui Lucifer devenind cifra 66.

Cea de a treia și ultima încercare de ispită a lui Lucifer asupra oamenilor este cunoscută sub denumirea de Fiara 666 ca simbol al ultimei neascultări, a lipsei de iertare din partea  Dumnezeirii,  moment în care apocalipsa va cădea asupra întregii creații.

Toată creația îngerească a primei triade  căzute din ceruri pe pământ  știu că nu mai exista iertare și posibilitate de întoarcere la Dumnezeu, de aceea  singurul lor scop a rămas să ducă la pierzanie cât mai mulți oameni ca semn al batjocurii asupra creației, cea omenească, a Dumnezeirii.

Îngerii căzuți mai știu de asemenea că Dumnezeu nu le-a luat veșnicia și nici nu o va lua, ei rămân veșnici, însă  își vor duce veșnicia în Iad.

1.7 A șaptea învățătură despre oameni

1.7.1 Despre Adam și Eva.

Consider necesar  să  pornim această explicație de la creația lui Adam și revin cu precizarea că tina din care a fost creat a fost luata din Gradina Edenului și este vorba de Materia  provenita din Lumina Materializată a Dumnezeirii cea de o Ființă, pulbere foarte fină, strălucitoare, asemănătoare  aurului. Pot afirma că tina este forma intermediara între eter (Lumina Materializata) și metalul aur (materie forma solidă). Tina reprezintă materia din care Dumnezeu Tatăl a modelat forma trupească a lui Adam după chipul și asemănarea Sfintei Treimi, deci trebuie înțeles clar că Sfânta Treime Întrupată în Materie este purtătoare de sex iar după ce Adam  a fost creat  Duhul Sfânt a suflat duh de viață peste el. Însăși numele  dat de Dumnezeu Tatăl lui Adam explică originea tinei. Adam, însemnând pământ roșu, cu trimitere la forma inițiala a tinei căzute din Lumina Materializată a Dumnezeirii cea de o Ființă.

Pe tot parcursul creației, atât a lumii nevăzute cât și a lumii văzute deși  în Geneză creația este prezentată pe zile, trebuie știut și înțeles de toți oamenii că timpul încă nu era pus în mișcare de către Dumnezeu. Prezentarea din Geneză a creației pe zile reprezintă ordinea în care a fost făcută și faptul că Dumnezeu Tatăl creează pe obiective pe baza de priorități într-o anumită ordine.

De precizat  încă un aspect, între Adam primul fiu creat din tină și Eva există un interval în care Creatorul  a creat altceva, iar modul de cum a fost creată Eva diferă de modul cum a fost creat Adam. Respectiv Eva este creată de Dumnezeu Tatăl  în totalitate din materie corporală luată din Adam peste care nu se suflă duh de viață, ea primind duh de viață prin materia luată din trupul lui Adam.

Căderea a însemnat și pentru Adam și pentru Eva scoaterea din Rai și coborârea  lor pe pământ și transformarea trupească din tină în materia comuna pe care Dumnezeu Tatăl a dat-o îngerilor să creeze animalele  ce au  existat până la Potopul din timpul lui Noe.

Consecința majoră a căderii a însemnat pentru Adam și Eva pierderea legăturii cu Dumnezeu, pierderea  veșniciei și punerea în mișcare a timpului prin punerea în mișcare a pământului  în întregul său ca și creație, adică bolta cerească, forma intermediară și forma terestră după care omul să cunoască semnele venirii Dumnezeirii pe pământ și să deosebească ora , ziua, anul, submultipli și multiplii lor până când Dumnezeirea va vroii să se arate din nou, însă urmașilor lui Adam și Eva. Pierderea legăturii cu Dumnezeirea a însemnat de fapt supărarea și fermitatea hotărârii lui Dumnezeu de a nu se mai arăta lui Adam și Eva decât la Judecata de Apoi.

Așa se explică cuvântul religie, care reprezintă dorința reluării legăturii lui Adam și a Evei cu Dumnezeu. Cuvântul religie vine și este cel mai bine explicat în latină: religio = relegare care înseamnă a lega ceea ce a mai fost legat. Adam și Eva știind că hotărârile Dumnezeiești sunt fără întoarcere pentru ei  dar nu și pentru urmașii  lor, povestesc  și dau învățătură acestora despre Dumnezeu luând astfel naștere tradiția.

Tradiția va continua din generație în generație și continuă și acum în zilele noastre în același mod.  În fond tradiția  moștenită de la Adam și Eva reprezintă învățătura pe care o dau fiilor lor din propriile cunoștințe despre Dumnezeu deoarece ei nu au primit învățătura de la Dumnezeu Fiul . Așa se explică  că ei nu știau decât de  Dumnezeu Ființa înțeles de ei Lumina, de Dumnezeu Tatăl și de îngeri ca fii ai lui Dumnezeu, de aceea îi numește zei, cu care confundă și pe Dumnezeu Fiul și pe Dumnezeu Duhul Sfânt. Vedem mai departe cum  Dumnezeu  iartă omul tocmai datorită neprimirii învățăturii Dumnezeiești și  vorbește cu Abel  și Cain, iartă în continuare și vorbește cu urmași ai acestora, iartă chiar și urmașii ce provin prin nașteri din oameni supuși de îngeri cunoscuți în Geneză ca fii ai lui Dumnezeu care au dat giganții. Însă nu  iartă îngerii  care vor deveni  îngeri căzuți. Chiar, când Dumnezeu a regretat că a creat omul  și toată creația, nu l-a părăsit pe Noe și familiile lui și nici creația, ci a dat lui Noe planul, materialele necesare construirii arcei, vietățile, hrana și înștiințarea de îmbarcare după care a declanșat potopul.

Potopul trebuie înțeles ca o acțiune de curățire a pământului de lucrările terestre făcute de îngeri cât și de pierdere a giganților  și a oamenilor supuși de îngerii căzuți. Animalele date lui Noe sunt date de Dumnezeu din Grădina Edenului de acea spune Domnul Iisus să mănânci din tot ce ți-a dat Dumnezeu.

Inițial Dumnezeu în momentul regretului asupra creației a vrut să pogoare apocalipsa. Totul a fost salvat de îngerii din grupul numărul doi când au strigat către ceilalți îngeri “să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte” moment în care Dumnezeu a renunțat la pogorârea apocalipsei  și a făcut o lucrare prin care a  adus pământul în forma inițială de sfera de apă în care la mijloc a adunat toată materia care a fost dată spre lucrare îngerilor. Pământul este unul nou, creația Dumnezeirii, ca dealtfel și tot ce a apărut pe pământ după retragerea apelor prin darul făcut de Dumnezeu lui Noe. Așa au ajuns oamenii din nou un singur neam și cu un singur limbaj vorbit. Dumnezeu binecuvântează neamul spre înmulțire și face legământ cu Noe că nu va mai da potop pe pământ și pune semn între nori – curcubeul, simbol că toți îngerii lucrători vor veghea și se vor ruga de Dumnezeu să nu se mai producă acest fenomen.

Potopul lui Noe a  marcat în lumea îngerească momentul mult așteptat de ei; desăvârșirea pe care Dumnezeu Tatăl prin Duhul Sfânt a dat-o lor prin sfințenie, totodată  primind  nume și egalitatea între ei prin desființarea ierarhiilor.

Urmează  o altă perioadă de ispitiri pentru oameni și se referă la fiii lui Noe. În Pentateuh nu este descris drumul de întoarcere al fiilor lui Noe în pământul de unde s-au îmbarcat pe arcă, dar în momentul în care ajung acolo începe ispita lor prin tradiție. Învățătura primită de la Adam și de la Eva legată de Rai demonstrează că nu s-a pierdut și în ce sens anume; cei ce au citit învățătura de mai sus știu că Raiul a fost deasupra pământului iar căderea a însemnat alungarea și coborârea lor pe pământ, teritoriul căderii fiind marcat de cele doua brațe ale râului pe care Dumnezeu l-a creat în Gradina Eden,  respectiv Tigru și Eufrat. Ispita a fost ușor de primit și face referire la construcția pe care vroiau să o ridice până la cer, adică să ajungă folosind materia și cu propriile forțe să se ridice din nou în Rai lucru neîngăduit de Dumnezeire, fiind de fapt ascultare de ispititor și nu de Dumnezeu, drept urmare Dumnezeirea a dat lucrătorilor vorbirea în mai multe limbi încât să nu se mai poată înțelege între ei, fenomen cunoscut în Biblie că Dumnezeu a încurcat limbile celor care lucrau, să nu se mai poată înțelege.

Încurcarea limbilor a determinat pe Lucifer să ispitească din nou oamenii și a dus la apariția de neamuri legați  prin limba vorbită și la dispute teritoriale, de izolare, de păstrare, sau expansiune prin cotropiri, de posesie a teritoriilor, a oamenilor, a avuțiilor acestora, exact ce își dorește cel viclean de la oameni: adversitatea prin care el să pună stăpânire pe ei cu scop precis, îndepărtarea și căderea omului de la Dumnezeu. Observăm ușor că aceeași ispită apare  mai târziu când altă generație va fi ispitită să facă grădina suspendată a Semiramidei. Toate frământările pricinuite de faptele  omenești supuse ispitei  sunt privite de Dumnezeu până  la Abraham, care se dovedește un om ales. Ascultarea de care dă dovadă și trecerea peste ispite, sunt plăcute Dumnezeirii, ceea ce determină să îi dea un teritoriu și totodată să fie fondatorul unui neam nou. Pentru asta Dumnezeu Tatăl scoate pe  Abraham cu familia lui  însoțit de Lot, din pământurile tatălui său și primește de la Dumnezeu pământ ca  teritoriu, îi schimbă numele în Avraam,  îl numește patriarh adică întemeietor de neam îl binecuvântează  să se înmulțească și face cu el legământul de circumcizie. Se știu frământările și ispitele prin care trece Avraam și Lot de aceea vreau să insist la cel mai important moment cunoscut de oameni .

Acest moment  este unic și se referă la dorința Dumnezeirii de a se arăta pentru prima oară pe pământ ca Sfantă Treime Întrupată în Materie. Momentul este redat spre cunoaștere oamenilor când la stejarul din Mamvri se arată cele trei Persoane, dintre care Avraam nu îl recunoaște decât pe Dumnezeu Tatăl . Necunoașterea și confuzia legată de Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt sunt datorate tot învățăturii din generație în generație sau mai simplu spus prin tradiție, deoarece nici Adam și nici Eva și de la ei nimeni dintre urmași nu au primit învățătura de la Dumnezeu Fiul cum au primit îngerii și nu știau despre Dumnezeu Ființa și Sfânta Treime cum se manifestă.

Necunoașterea și confuzia asupra Persoanelor Dumnezeirii Fiului și a Duhului Sfânt apar clar când pleacă spre  Gomora și Sodoma fiind prezentați ca fiind doi îngeri.

Pogorârea Sfintei Treimi Întrupată în Materie a avut scop precis ca Dumnezeu Fiul  să dea învățătura oamenilor cum a dat și îngerilor despre Dumnezeire. Căderea în ispită a oamenilor acelor vremuri a dus la hotărârea Dumnezeirii de a nu se mai arăta ca  Sfântă  Treime să învețe oamenii cum au fost învățați îngerii, ci Dumnezeu Tatăl pune timp de așteptare până va trimite prima dată pe Dumnezeu Fiul pe pământ, care prin Întrupare de la Duhul Sfânt prin Fecioara Maria să dea învățătura oamenilor și prin lucrările pe care le face  să  ajute oamenii ca prin credință să se mântuiască. Tot atunci Dumnezeu Tatăl  a pus timp de așteptare și pentru descoperirea Duhului Sfânt prin Întrupare de la Dumnezeu Fiul prin femeie, ca să dea asemănarea cu Sfânta Treime și izbăvirea de cel viclean.

Toate câte s-au întâmplat la Stejarul din Mamvri și căderea în ispită a oamenilor acelor vremuri până la Moise sunt date spre cunoaștere omului în Vechiul Testament.

Momentul descoperirii Dumnezeirii lui Moise este iarăși unic deoarece când se arată lui în chip de foc pe rug, de fapt  este Dumnezeu Ființa în Lumină Materializată. Recunoașterea Dumnezeirii sub această formă de către Moise se datorează tradiției lăsate de către Adam și Eva urmașilor.

Dumnezeirea înainte de a-i elibera din sclavie și de a-i scoate din Egipt dorește să dea poporului evreu învățătura asupra credinței lor în Dumnezeu, de aceea învârtoșează inimile egiptenilor și le dă pedepsele descrise, ca evreii să aibe convingerea și fermitatea credinței în Dumnezeu. Oamenii după ieșirea din Egipt cad din nou pradă ispitei și Dumnezeu la rugăciunea lui Moise le dă lor Cele zece învățături spre ascultare le mai dă Chivotul și Cortul de adunare pe care să îl poarte cu ei în deșert tocmai pentru a fi în credință totală că Dumnezeu este cu ei. Totuși nemulțumirile oamenilor nu se opresc  și atunci Dumnezeu  trece pe Moise prin moarte și îl ridică în Împărăția Cerului  iar Iosua duce pe evrei în Canaan.

Ispitirile continuă, generațiile se succed, Dumnezeu vorbește oamenilor prin prooroci/profeți. Războaiele teritoriale continua, regii mor până când Dumnezeu se arată din nou celor aleși. David iubitorul de Dumnezeu primește putere de la Dumnezeu și ucide ultimul gigant. Ajuns rege prin faptele sale de credință primește de la Dumnezeu planul Templului ca în acest fel să așeze poporul pe loc stabil cum am spune noi, la casa lor. David cade în ispită și atunci Dumnezeu nu îi mai dă putere să ridice el Templul ci îi dă  fiului acestuia, lui Solomon.

Solomon ajuns rege, prin rugăciunea înălțată lui Dumnezeu, primește înțelepciune și putere să ridice Templul . Solomon și poporul evreu nu aveau cunoștințe de citire a planurilor și de  construire a Templului  și nici priceperea pentru prelucrarea  materiei  prime: lemnul și piatra. Știind toate acestea, apelează la regele Hiram al Libanului să dea materia prima și constructori pentru ridicarea Templului. Înțelegerea fiind făcută, se construiește Templul se aduce și se pun în Sfânta Sfintelor Chivotul, cortul de adunare și toate ce s-au folosit când le-au fost date lor din timpul lui Moise. Vedem cum Solomon cade în idolatrie, moare și Dumnezeu dă regatul lui Roboam.

Continuăm firul relatării de la Roboam rege până ajungem la Iehonia, dupa care mai trec treisprezece neamuri în care ispitele și căderile oamenilor sunt cunoscute, prin rugămintea ca toți cei interesați și de această parte mai amănunțit să o facă personal pentru folosul propriu, până ajungem la Iosif cel din neamul lui David și la Fecioara Maria.

Consider lucrarea întregitoare, suficientă, pentru a da sens și înțeles nou asupra Vechiului Testament, totuși doresc să închei învățătura de până acum cu o remarcă: Dumnezeu întotdeauna a respectat legământul făcut cu toți aleșii săi.